Ioana Corduneanu îți poate vorbi despre ii, istoria lor, modele, simboluri și semnificații fără oprire, ore în șir. Este inițiatoarea proiectului ”Semne cusute”, o comunitate cu peste 12.000 de femei care își cos singure iile. Pentru munca sa de a reînvia un produs unic și pentru pasiunea de a duce mai departe obiceiuri și tradiții de secole, Ioana face parte din clubul ambasadorilor proiectului Policolor ”Culorile României”. Am provocat-o să ne povestească despre activitatea și proiectele sale, și vă invităm să lecturați interviul pe care ni l-a acordat.
Ioana, de unde această pasiune a ta pentru motivele tradiționale românești?
Nu numai pentru cele românești. Mereu mi-au plăcut desenul, geometria, culorile. Iar motivele tradiționale românești nu sunt doar românești. Ele sunt un limbaj vizual, universal, inspirat de univers. Le găsim și la alte neamuri, aproape identice; în jurul Mării Negre, în nordul Africii, în Belarus, în Țările Baltice și Scandinavia, în lumea islamică, în America de Sud… Românește este felul în care le combinam pentru a „scrie” ordinea lumii noastre și valorile în care strămoșii au crezut. Design, semiotică, geografie, istorie – se împletesc în aceste motive. În nici un caz nu sunt simple ornamente.
Ce reprezintă proiectul tău de suflet ”Semne Cusute” și de unde a pornit totul?
Semne Cusute am numit blogul pe care l-am deschis în iulie 2012. Prima și cea mai mare sursă de motive tradiționale și modele de ii, o arhivă pusă la dispoziția tuturor. L-am pornit pentru că știam că este nevoie de multă muncă, de organizare, de explicații, și știam că nimeni nu se va lega la cap cu așa ceva. Numele l-am ales pentru a se înțelege clar că aceste semne de pe ii au un rost, o gramatică și trebuie respectate pentru a putea fi ”citite” și în viitor. Mi-am dorit ca oamenii să ajungă să cunoască ce-am avut, ce-am pierdut și ce se poate recupera pentru copiii noștri. Încerc să mă gândesc la ce va însemna această arhivă peste 200 de ani de acum încolo, nu doar la nevoile din prezent.
Unde găsești toate modelele pe care le arhivezi pe ”Semne Cusute”?
Multe le-am desenat după planșe vechi, din albume tipărite în perioada interbelică dar și mult mai înainte. Altele le-am adunat singură. Altele le-am ales din muzee. Uneori, alegerea lor mă chinuiește, pentru că e o răspundere mare. Stiu că prin selecția mea am îndemnat oamenii să aprecieze unele modele mai mult decat pe altele. Încerc să îmi reevaluez din când în când criteriile și să învăț ceva nou în fiecare zi; este un subiect prea complex pentru un om, pentru o viață. Nu-mi permit să fiu subiectivă. Iile mele preferate nu le-am cusut încă și nu le știe nimeni.
Povestește-ne despre Șezătoarea Virtuală: când a apărut, care este rolul ei și câți
membrii are în prezent această comunitate online?
Alaltăieri eram 12.500 – acum ma uit și suntem 12.649. Este o altă găselniță de-a mea, care a crescut și a făcut pui în toate regiunile țării, în multe orașe mari și mici. E un loc unde ne-am adunat pentru a împărtăși experiența de a coase ii. Ne sfătuim și ne motivăm reciproc, într-o formulă de lucru pe jumătate în echipă, pe jumatate în competiție. Fiecare ie începută, fiecare ie terminată, aduc explozie de bucurie și admirație.
Care sunt motivele tradiționale preferate, din ce zonă provin și de ce sunt speciale?
Of! Mă tem că alegerile mele nu țin de zonă, ci de semnificație și poveste. Îmi plac coarnele berbecului și cârligul ciobanului, semne derivate din spirale. Semne de forță, putere, energie, regenerare. Ele apar, sub diverse forme, în toate zonele țării. Mă atrag mult cămășile din sudul țării, din Ilfov-Vlasca, pentru că sunt născută în București. Ele sunt prețioase, bizantine, ochioase, culorile mătăsoase, armonioase, calde, aurite, ca apusurile de octombrie. Dar admir și cămășile din Mehedinți, nisipite, cusute extrem de mărunt, în nuanțe de indigo precum miezul nopții de vară. Și cămășile din nordul Bucovinei îmi sunt tare dragi, dar și cele de la Nistru…
În ultimii ani ia a fost readusă în lumina reflectoarelor. A devenit brusc foarte promovată, căutată și purtată, mai ales de generația tânără. De ce crezi că s-a întâmplat asta?
Când nu are idei noi, industria textilă întoarce ochii în trecut și reciclează idei vechi, adaptându-le la nou. Ce a funcționat va mai funcționa. Știam încă din 2011 că va urma un trend general legat de motive tradiționale, etno, boho-chic, putem să-i spunem cum vrem. Ia nu moare! Deși, după primul razboi mondial a fost ținută în viață cu perfuzii de Regina Maria și doamnele sale, apoi de Artizanat, în perioada comunistă, iar acum de către noi. Mișcări ce au plecat de la oraș la sat. Și în anii ’60 – ’70 iile au fost purtate și promovate. Însă altfel decât acum. Acum nu-i de ajuns să le cumpărăm și să le purtăm. Acum trebuie să ni le coasem singure, acum trebuie să coasem pentru a lăsa moștenire. Ca să se poarte ii și peste 100 de ani.
Ce semnificație are ia pentru tine?
O consider o capodoperă de design colectiv românesc. Începând cu croiala, care se poate face fără foarfecă și unde optimizarea e dusă la perfecțiune: nu se risipește nici un petec de material, ajungând apoi la arhitectura cămășii, care îmbracă orice siluetă și asigură confort termic și ușurință în mișcări. Continuând cu compoziția și cromatica, gândite și menite să impresioneze și de departe dar și de aproape, prin detalii și finețea cusăturilor. Totul este perfect, așa cum este.
Cum se integrează tradiționalul în era digitalului?
Traiască smart-phone-ul și internetul! Pe mine, tehnologiile de ultimă oră m-au ajutat și pentru grafică și pentru comunicare și popularizare. Altfel, lumea nu s-a schimbat. Semnele au stat pe ceramică în epoca de piatră. Au ajuns pe metale în epoca bronzului. Acum, avem logo-uri și emoticoane. Semne noi, pentru idei noi. Dar vechile semne străbat prin timp, ele exprimă idei care nu se demodează niciodată.
Care ar fi următorul pas în cazul proiectelor ”Semne Cusute” și Șezătoarea Virtuală?
IA-AIDOMA este proiectul extrem de ambițios la care lucrăm acum. Unele dintre cele mai valoroase cămăși ale noastre sunt păstrate în depozitele celor mai importante muzee de artă din lume, în New York, Lyon, Geneva, Sankt Petersburg, în Canada și în UK. Nu pot fi restaurate și noi nu le putem vedea. Putem doar să le coasem acum „surori” cât se poate de gemene: aidoma. Pe baza fotografiilor găsite, eu am reconstituit modelele, pe care doamne cu experiență și ambiție din grupul nostru s-au angajat să le coasă. Sperăm ca prima expoziție să se întâmple în toamnă, la Iași.
Ce alte proiecte interesante mai ai în prezent?
IA în UNESCO ! Cu dorința asta mă trezesc, cu asta adorm.
Mă interesează românii care trăiesc la est de Nistru, cei din nordul Bucovinei; am fost de câteva ori în Transnistria, pentru a căuta, pentru a le oferi ceea ce li s-a smuls cu forța:istoria, identitatea, demnitatea. Cu ajutorul doamnelor din grup, am împărțit 1000 de mărțișoare copiilor și veteranilor din războiul transnistrean. Am făcut apoi alt apel și ele n-au întârziat să doneze materiale cu care am organizat o Șezătoare la Molovata – Stânga Nistrului – documentată și ce va rămâne în istorie. Voi merge iar la Nistru la început de iulie și de la Molovata și Holercani, voi urca spre nord, spre Soroca și apoi sper să reușesc să ajung și în Bucovina de nord, acum parte din Ucraina. Nu îmi place să știu că atâția oameni se simt uitați și abandonați de cei ce trăiesc în liniște, în granițele României de acum.
Un alt proiect la care țin mult este kit-ul de cusut IE. Cu ajutorul unui kit, orice româncă poate coase ie, oriunde s-ar afla, chiar și pe o insulă pustie. Pânză, ațe potrivite, ace, instrucțiuni, zeci de modele – totul gata pentru a trece la treabă. Un produs educațional, 100% românesc, ce a ajutat multe sute de femei să se decidă, să spargă gheața, să își facă curaj și să coasă ie, chiar dacă nu au mai făcut-o niciodată.
Anul acesta ai devenit unul din cei 8 ambasadori al campaniei de responsabilitate socială Culorile României, derulat de Policolor. Care crezi că sunt principalele beneficii pe care le poate aduce acest proiect comunităților implicate și, în general, românilor?
Speranță, recunoaștere, motivație, idei, inspirație pentru viitor. Când vrei să faci ceva bun pentru ai tăi și nu ai resurse, nu ai sprijin, când nimeni nu te susține, îți vine să renunți. Prin acest proiect, însă, oamenii află unii de alții, se molipsesc de energia altora, ajung să lucreze împreună.
Care este, mai exact, rolul tău în proiectul Culorile României?
Îmi doresc ca femeile noastre să trăiască mai bine. Să fie mai fericite și să își crească copiii mai sănătoși, mai fericiți, mai încrezători în propriile forțe. Sunt atâtea mame singure, nevoite să plece la muncă în Italia, lăsându-și copiii în grija bunicilor, în cel mai fericit caz. Copiii suferă, nu știu cum vor crește, ce vor ajunge. Aș vrea ca practica asta să înceteze, femeile să nu mai fie nevoite să plece. Să gasească de lucru aici, la ele acasă. Să coasă, să țeasă – ar fi una din aceste posibile opțiuni. Dacă țesăturile și broderiile ar fi apreciate la adevărata valoare, multe femei ar putea câștiga aici un trai decent. Pentru asta am ales să atrag atenția, cu ajutorul acestui proiect, asupra scoarțelor oltenești. Tismana, Gorj a fost un centru vestit pentru arta țesutului și aș vrea să redevină ceea ce a fost. Și poate și mai mult, de ce nu?
Știm că fiecare ambasador oferă ceva reprezentativ comunităților implicate în această campanie. La ce să ne așteptăm din partea ta? Care este acel ”ceva” care te reprezintă cel mai bine atunci cand vine vorba de tradițiile și culorile României?
Un cocktail între vechi și nou, povești cu tâlc, mistere descifrate, planificare, determinare; un drum care nu-i ușor dar care duce unde trebuie: spre bine și frumos, spre noi. Niște noi mai fericiți și mai bogați sufletește.